(Extras din ÎNGHITE PLATON, NU PROZAC de Lou Marinoff)
(…) Nu vi se pretinde să cunoaşteţi anumite filosofii- aceasta cade în sarcina mea. Sarcina voastră constă în dezvăluirea problemei şi în manifestarea voinţei de a o investiga filosofic. Dialogul - intern sau extern– vă va ajuta să interpretaţi, să rezolvaţi sau să controlaţi problemele care vă preocupă. Nu sunt un medium capabil de a vă pune în legătură cu filosofi dispăruţi, ci ghidul vostru către ideile, sistemele şi rezultatele meditaţiilor lor profunde. Odată ce veţi face cunoştinţă cu acestea, ele vă vor sluji cu succes în tratarea situaţiilor care vă apar în cale.
Am ajuns la concluzia că nici ştiinţa, nici religia nu pot da răspunsuri tuturor întrebărilor noastre[i]. Potrivit psihoterapeutului filosof Victor Frankl, aceasta duce la un „vacuum existenţial” din care omul mediu are nevoie de o nouă cale de ieşire:
Din ce în ce mai mulţi dintre pacienţii noştri ne umplu clinicile şi cabinetele de consultaţii plângându-se de o goliciune interioară, un sentiment al totalei lipse de sens a vieţii lor. Am putea defini vacuumul existenţial ca fiind frustarea a ceva ce poate fi socotit forţa motivaţională elementară în om şi pe care am putea-o numi... voinţa sensului.
Frankl foloseşte sintagma „voinţa sensului” cu scopul de a se pune în paralel cu două idei centrale ale psihologiei: „voinţa de putere” a lui Adler şi „voinţa plăcerii” a lui Freud. Însă, după cum a prevăzut Frankl, ceva încă mai adânc se afla în miezul problemei centrale cu care se confruntau cele mai multe persoane, iar tratamentele medicale, psihologice şi spirituale nu erau suficiente pentru a o soluţiona.
Cândva, adresam întrebările privitoare la sens şi moralitate unor autorităţi tradiţionale, însă acestea s-au erodat. Un număr din ce în ce mai mare de oameni au încetat să se mulţumească cu acceptarea pasivă a dictatelor dogmatice ale vreunei zeităţi inscrutabile ori a statisticilor impersonale ale vreunei ştiinţe sociale imprecise. Întrebările noastre cele mai profunde rămân fără răspuns. Mai rău, credinţele noastre se manifestă neexaminate.
Alternativa o constituie practica filosofică. A venit vremea unui mod nou de a privi lucrurile; în fapt, calea cea nouă descrisă aici este străveche, de mult uitată şi doar de curând recuperată. Odată cu intrarea în noul mileniu, noi sfârşim de parcurs cercul complet.
Nu ne vom opri din explorare
Iar finele tuturor căutărilor noastre
Va fi sosirea noastră la locul din care am pornit
Şi cunoaşterea lui pentru întâia oară. (T.S. Eliot)
[i] Una dintre caracteristicile traumatizante ale epocii noastre este accea că răspunsurile nu s-au înmulţit, în timp ce întrebările par să ne copleşească tot mai mult… (n.n.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu