NU TOTUL ESTE O BOALA

(extras din ÎNGHITE PLATON, NU PROZAC de Lou MARINOFF)

Cu toţii tindem să visăm cu ochii deschişi. Atunci când copilul tău nu e atent la şcoală, el suferă de tulburare de deficit hiperactiv al atenţiei. Iar dacă te plângi cu privire la acest gen de diagnostic, suferi de tulburare de negare a tulburării de deficit hiperactiv al atenţiei.

(În 1987 Asociaţia Amerciană de psihiatrie a votat, ca afecţiune mentală, tulburarea de deficit hiperactiv al atenţiei. În 1996, s-a estimat că 5,2 milioane de copii – 10 procente dintre copiii şcolari amerciani – au fost diagnosticaţi cu acest sindrom. Soluţia „vindecării” acestei „epidemii” este Ritalin, ale cărui producţie şi vânzări – şi efecte secundare de coşmar – au atins proporţii colosale. Rezultatul este grozav pentru industria farmaceutică, însă nu şi pentru copii.)

Una dintre problemele catalogării acestei abordări drept ştiinţifice este că respectivele aşa-numite tulburări nu sunt testate potrivit niciunui criteriu ştiinţific. Declararea sau supoziţia existenţei a ceva în absenţa suportului evidenţei reprezintă ceea ce filosofii numesc „reificare”. Psihiatrii şi psihologii sunt experţi în reificarea sindroamelor şi tulburărilor: le visează, apoi descoperă simptome la subiecţi, pe care le denumesc evidenţă a faptului că boala există. Indiferent care ar fi beneficiul grupării simptomelor în acest fel, există totodată şi un mare dezavantaj: ea seacă forţele căutării, făcându-ne să credem că deţinem răspunsuri pe care nu le avem. Te simţi nefericit fără motiv? A, acesta este un sindrom depresiv nemediat, îl întâlnim tot timpul. Îţi place să baţi darabana cu degetele pe tăblia mesei? Atunci suferi de tulburare digitală percusivă. Din nou, pragmatismul vine să întrebe: „Unde ne duc oricare dintre acestea?”

Ce dacă eşti o femeie care iubeşte prea mult, sau dacă ai sindromul Peter Pan, ori dacă soţul tău vine de pe Marte? Oricare dintre cărţile de întrajutorare, care-şi merită numele, îţi promite autoperfecţionarea, îmbunătăţirea, în general, a vieţii. Însă, în modul în care este constituită în prezent, psihologia – şi, îndeosebi, psihologia populară – nu deţine instrumentele de care ai nevoie pentru a aplica tabloului general al vieţii tale analizele de profunzime de care ai nevoie. Psihologia te poate duce doar până aici, indiferent ce-ţi promite coperta ultimului bestseller.  Pentru a integra fiecare analiză de profunzime imaginabilă (cea psihologică fiind doar una dintre ele) într-o privire coerentă, utilizabilă, asupra vieţii şi într-o abordare a acesteia – pe scurt, o filosofie personală – ai nevoie de... filosofie. Mulţi dintre clienţii mei au parcurs deja drumuri lungi de travaliu psihologic şi, chiar dacă au extras beneficii pregătitoare din acesta, niciunul nu a ajuns la un sentiment de pace interioară cu ajutorul psihologiei. (...)

Nu există tabletă care te ajută să te găseşti pe tine însuţi, să-ţi atingi ţelurile ori să faci ceea ce este drept.  Dacă rădăcina problemei tale este de natură filosofică, nimic de pe raftul farmacistului nu-ţi va aduce o alinare de durată.