LA CE ŞI CUI TREBUIE SĂ-I FOLOSEASCĂ ÎNŢELEPCIUNEA?

(Extras din LES ETATS D’AME. UN APRENTISSAGE DE LA SERENITE de Christophe Andre)

Înţelepciunea nu este seninătatea permanentă: luciditatea şi empatia pe care le aduce pot face, dimpotrivă, să se reacţioneze mai puternic la o situaţie a cărei semnificaţie este văzută clar de persoana înţeleaptă. Înţelepciunea înseamnă să înţelegi în ce măsură anumite detalii discrete au un sens: a fi înţelept înseamnă să rămâi profund sensibil la nişte cât se poate de mici scene de umilinţă. Şi atunci, să intervii... Ea nu este aici pentru a ne împinge la o mare renunţare, nici la retragerea din lume ca în această butadă a lui Cocteau: „Ar fi înţelept să dormim până la acea gară terminus (moartea).  Dar, vai, traseul ne încântă şi ni se trezeşte un interes atât de nemăsurat pentru ceea ce nu ar trebui să ne servească decât ca distracţie, încât ne este greu, în ultima zi, să ne strângem bagajele.”

Ea constă, dimpotrivă,în faptul că ne ajută să rezolvăm dificultăţile, problemele şi enigmele vieţii omeneşti: doliuri, abandonuri, ghinioane, nedreptăţi, conflicte, boli, morţi, partaje... În faţa tuturor acestor evenimente, avem nevoie de ceva mai multă forţă şi luciditate decât de obicei. Dar nu este doar ceea ce se numea altădată încercările sorţii: în faţa şanselor noastre, a succeselor, a bucuriilor, a norocului  nostru, avem nevoie şi de înţelepciune, pentru a savura fără să ne înşelăm şi nici să nu ne ambalăm.

Şi, în sfârşit, ar trebui să o chemăm în toate acţiunile noastre zilnice, nu numai atunci când suntem destabilizaţi. De unde necesitatea de a se antrena pentru a înţelege şi a practica înţelepciunea în vreme calmă, pentru ca ea să ne poată fi de folos pe vreme rea. De aceea nu trebuie să dispreţuim micile înţelepciuni, eforturile sapienţiale obişnuite.

Practicarea înţelepciunii ne va juta în propria noastră existenţă. Dar vrând, nevrând, eventualele noastre momente de înţelepciune le vor putea servi şi altora, celor care ne vor asculta sau ne vor privi atunci. Uneori, în viaţă, suntem, pe drept sau pe nedrept, înţeleptul altcuiva. Înţeleptul sau antiînţeleptul, de altfel, pentru că putem să învăţăm şi observându-i pe alţii făcând ceea ce mai ales nu ar trebui să facă...